Deschide-ţi uşa inimii tale!

30 Ian, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În fața lui Dumnezeu sfinții stau în genunchi, rugându-se, contemplându-L, iubindu-L cu toate puterile ființei lor, lăsându-se pătrunși de divinitate.
În fața lui Dumnezeu, omul contemporan merge nepăsător mai departe pe drumul lui, construindu-și cu propriile forțe bunăstarea lui mereu crescândă; sau face din El un decor pentru a-și mai ornamenta existența din când în când.

Am putea să ni-l închipuim pe Creatorul întregului univers, pe Cel care a învins păcatul și moartea, stând în picioare la ușa casei noastre și cântându-ne duios, cu o voce caldă și emoționată prin ușa casei noastre întredeschisă sau chiar închisă următorul cântec:

Deschide-mi, te rog, ușa inimii tale, căci mi-e dor să-ți văd chipul; mi-e dor să te îmbrățișez, mi-e dor de tine fiul meu. Mi-e așa de dor că mă doare inima, căci ai plecat din casa mea și nu mai pot fără tine. Iubirea mea pentru tine este atât de mare, că m-a scos din cerul meu și iată-mă aici, la ușa casei tale, în picioare, flămând și însetat. Mi-e dor să stăm din nou la masă împreună. Am atâtea bunătățuri în desaga de pe umeri și nu am cu cine să le împart; nu-mi place să le mănânc singur.

Deschide-mi, te rog, ușa inimii tale, căci vreau să-ți mai aud glasul. Mi-e dor să te aud cum plângi când ești copil, cum strigi de bucurie în tinerețea ta și cum glasul ți se stinge în bătrânețile tale. Mi-e dor să mă plec asupra ta, aproape, cât mai aproape și să-ți ascult ultimul suspin, cu speranța că mă chemi pe mine, Creatorul și Tatăl tău.

Mi-e dor să-ți văd fața zâmbitoare; mi-e dor să-ți văd strălucirea ochilor tăi; mi-e dor să te mângâi și să-ți șterg lacrimile, să te strâng la pieptul meu, să nu te mai simți singur niciodată.

Deschide-mi, te rog, ușa inimii tale, căci mă simt singur. Nu-mi ajunge infinitul întregului univers, nu-mi ajunge cântecul tuturor îngerilor și sfinților din ceruri. Nu-mi ajunge strălucirea tuturor stelelor de pe bolta cerească. Am nevoie de bătăile calde ale inimii tale; am nevoie de cântecul tău, de strălucirea ochilor tăi. Am nevoie de tine, fiiul meu. Eu sunt Tatăl tău. Am nevoie de iubirea ta; deschide-mi, te rog, fiul meu, deschide-mi ușa inimii tale!

S-a schimbat ordinea în univers? A ajuns Dumnezeu să cerșească iubirea oamenilor? Cât a fost pe pământ, Isus Cristos nu a fost oare cel care a bătut pe la ușile închise ale oamenilor?
Cine să mai înțeleagă un astfel de Dumnezeu? Dar un astfel de om? Sau inima lui Dumnezeu are rațiuni pe care rațiunea noastră nu poate să le înțeleagă?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *