De sărbători, încotro?

15 dec., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

DE SĂRBĂTORI, ÎNCOTRO?
De aproape trei decenii ne-a luat iureșul și valul și ne-am tot dus, ne tot ducem la deal, sau la vale; nu se știe bine încotro mergem. Cu îndârjire și cu o vădită dorință de câștig și înavuțire, mari și mici, orășeni și săteni, intelectuali sau cultivatori ai pământului, toți ne-am încadrat pe drumul unei tranziții care nu mai are sfârșit. Suntem în tranziție, în trecere, fără să știm încotro ne îndreptăm și de ce ne îndreptăm într-o direcție și nu în alta. Rătăcirea, orbecăirea, terenul nisipos și alunecos, nesiguranța, toate alimentate de un stat corupt în toate componentele sale; acestea sunt notele dominante ale societății pe care o construim. Dar fiindcă este atât de bolnav, noi nu realizăm faptul că acest organism nu poate avea viață lungă; în curând va intra în agonie, iar apoi va deceda. Trupul țării noastre este ca al unui bolnav de cancer în fază terminală. Și cine poate să mai sugă din seva lui, din vigoarea pe care încă o mai are, o face cu nerușinare. Cei care s-au înavuțit sugând precum lipitorile din sângele acestui popor, acum au nevoie în continuare de sânge pentru a alimenta și păstra în viață bogățiile și averile acumulate.
În România actuală s-a construit enorm de mult, dar este vai și amar de drumurile publice. Orașele s-au extins foarte mult, însă invazia mașinilor a otrăvit aerul pe care-l respirăm. Supermarket-urile sunt pline cu alimente, dar nu găsești nici măcar un biscuit care să nu aibă e-uri și conservanți. Copacii nu mai rodesc dacă nu-i stropești cel puțin de trei, patru ori pe an. Copii răcesc la prima adiere de vânt rece, iar numărul farmaciilor cred că este de cel puțin zece ori mai mare decât în perioada comunistă.
În ce lume trăim? Încotro ne îndreptăm și ce moștenire lăsăm celor care vor veni după noi?

Se apropie Crăciunul. Oare Isus Cristos este bucuros și se simte bine în țara aceasta? De fapt, nașterea lui unde trebuie să aibă loc? Unde vrea El să se nască? În mașinile sau în luxul din casele noastre? În conturile noastre din bănci? Între caltaboși, cârnați, palincă și vin? În bradul împodobit și în cadourile de sub el? În ornamentele din localitățile noastre? Nu! În niciun lucru din cele enumerate și nici în multe altele pe care am putea să le adăugăm. Dumnezeu poate să ia trup doar în trupul nostru, în mintea, inima și sufletul nostru. În profunzimea ființei noastre, acolo se naște Dumnezeu. Acolo este Crăciunul; acolo este sărbătoare; acolo totul trebuie să strălucească de frumusețe și curățenie.
Oare se poate naște autorul și dătătorul vieții într-o lume care otrăvește și indirect distruge viața semenilor prin poluarea aerului, apei, solului și alimentelor pe care le consumăm?
Oare se poate naște Cel care este Adevărul și Dreptatea absolute într-o lume în care minciuna și nedreptatea au ajuns să fie legiferate și susținute de cei care mai mult decât să slujească acest popor, îl exploatează?
Oare se poate naște Dumnezeul iubirii și al păcii într-o lume învrăjbită, egoistă și în care mulți își văd doar de propriile interese?
Ce fel de Crăciun va fi cel de anul acesta? De anul trecut și până acum, am devenit creștini mai buni? Ne-am apropiat mai mult de semenii noștri? Suntem în pace cu toți? Am încetat să mai fim duplicitari?
Din respect față de noi înșine, și dacă nu din credință, ci doar dintr-un minim de respect și decență față de Dumnezeu, cred că ar trebui să ne punem foarte serios aceste întrebări. Procedând așa, vom reuși să ne regăsim pe noi înșine și să găsim și calea de a ieși din această interminabilă tranziție în care orbecăim de 27 de ani. Căci criza care ne domină astăzi nu este una materială, financiară, ci una etică, morală și de credință (adică de lipsă de credință).

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *