De REVELION

31 dec., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În vremea lui Ceaușescu, de Revelion ne adunam cu toții, bunici și străbunici, copii, nepoți și strănepoți și sărbătoream împreună trecerea dintre ani la o masă îmbelșugată (există și acum, chiar mai îmbelșugată), în fața televizorului (acum avem mai multe cu multe zeci de canale, alături de calculatoare, tablete și smartphone-uri). România număra atunci peste 22 milioane de locuitori, în interiorul granițelor, și toți se bucurau împreună în simplitatea și modestia în care trăiam cu toții.
Acum aceeași țară a scăzut cu vreo cinci milioane de locuitori, iar câteva milioane sărbătoresc Revelionul pe alte meleaguri, pe unde i-a împins soarta, norocul sau nenorocul. Și dacă atunci ne frecam coatele unii de alții, înghesuiți la aceeași masă, simțindu-ne respirația și parfumul, acum ne privim unii pe alții prin ecrane, de la mii de km distanță și ne trimitem emoticoane de dragoste, îmbrățișări și sărutări, cât mai multe, folosind metoda copy-paste.
Socializăm și acum la scară națională și internațională, folosindu-ne de tehnică. Avem multă tehnică acum, dar milioane de români nu mai au casa și masa lor, nu-i mai au alături pe copiii, părinții, bunicii și străbunicii lor, nu mai sunt în satul sau orașul în care s-au născut și în care au început să viseze o viață frumoasă și plină de iubire. Milioane de români sărbătoresc Revelionul prin străini, străini ei în țări străine.
Atunci, de Crăciun în casele noastre venea nu numai Moș Crăciun (degeaba s-au străduit comuniștii să-l boteze Moș Gerilă), dar veneau și colindătorii cu cântecele de stea, iar acum, în prag de an nou, auzeam deja cum pe străzi pocneau bicele, se auzeau buhaiele și clopoțeii, iar de cum cădea întunericul, urătorii porneau cu urăturile și tot alaiul lor să le ureze tuturor de la ferestre un An Nou plin de sănătate și roade îmbelșugate. Acum, milioane de români nu mai aud nimic și nu mai văd nimic din toate acestea, ci, pribegi prin lume, pe ușile altora pregătesc sarmale, fripturi, torturi și prăjituri pentru a le mânca cu sughițuri de nostalgie, dor și lacrimi chiar printre străini. Au părăsit lumea lor milioanele de români în căutarea unei vieți mai bune, dar acum, mai mult decât în timpul anului, ochii lor se umezesc și inima lor suspină după locul lor drag de acasă.
Pe toți acești români, dacă aș putea i-aș îmbrățișa și i-aș purta înapoi la casa lor, în țara lor, a bunilor și străbunilor lor pe mormintele cărora au început să crească buruienile și să se aștearnă praful uitării. Pe toți românii mei scumpi și dragi i-aș aduce înapoi la iubirea lor dintâi, pentru ca împreună să începem construirea unei Noi Românii, a noastră și a celor care vor veni după noi.
Români de pretutindeni, pribegi prin lume, unde este țara noastră? Unde este neamul nostru? Unde este viitorul nostru?
La mulți ani români, la mulți ani România! Dar care Românie?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *