De fapt, noi cine suntem?

25 ian., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Nu știa Cuza, nici Kogălniceanu, nici toți românii de atunci că unirea pe care ei au înfăptuit-o în 24 ianuarie 1859 va fi comemorată an de an la Iași și că peste ani și ani mulți dintre spectatori o vor filma de pe margine cu smartphone-ul. Nu aveau cum să știe nici cine va ține cuvântări și discursuri oficiale cu această ocazie.
Ceea ce cred că știau toți artizanii unirii de atunci era faptul că săvârșeau un lucru extraordinar nu atât pentru ei, cât mai mult pentru neamul românesc care se unea; își unea forțele și idealurile pentru ca apoi în 1918 să și le ducă la desăvârșire, formând pentru prima dată în istoria lor un stat unitar, mare și independent. Toți făuritorii unirii au visat o Românie mare și puternică, iar conștiința unității neamului românesc strălucea din nou aseară în lumina torțelor celor care au defilat pe străzile Iașului.
Mă întreb ce strălucește astăzi în mintea românilor de aici și de pretutindeni? Ce ideal au acum românii din interiorul granițelor și din afara lor? Care este ideea de bază motivată de o profundă credință interioară care să ne dea forță, măreție și demnitate? Prin ce anume suntem noi mari și puternici? Prin ce ne afirmăm aici și oriunde am fi?
În interiorul țării, o clasă politică coruptă și penală în procent de 80% (după declarația unor autorități americane) a măcinat de zeci de ani trupul și sănătatea morală și social-economică a acestei țări, susținută și tolerată de un popor slab pregătit și dezorientat, lipsit de curaj și fricos. În afara granițelor, milioane de români au crezut și cred că în țara aceasta nu se poate trăi și stau acum pe ușile altora, muncind pe alte meleaguri și cărora unirea de la 1859 sau cea de la 1918 nu le spune nimic și care din tot românismul mai păstrează eventual niște sarmale și vreun costum național împrumutat pe la sărbători sau alte evenimente culturale. Încep acești români să stâlcească limba maternă, iar copiii lor o vorbesc nu ca limba maternă, ci ca a doua limbă.
Acum, idealul este o viață cu un confort material cât mai ridicat, cu bani și bunuri. Să nu fim ipocriți! Mai toți dintre noi ne dorim bani și bunuri materiale. Ne-o dovedesc din plin mai toți cei care au avut ocazia să urce pe scara socială, politică sau economică. Iar cei care afirmă că scopul lor în viață îl reprezintă realizarea morală, culturală, spirituală, cultivarea valorilor minții și ale inimii, cultivarea marilor valori ale națiunii române au rămas un fel de diaspora în propria casă invadată de globalizare și de un consumism mercantil.
Dacă înainte ne-a asaltat și ne-a cucerit semiluna turcească urmată apoi de steaua roșie comunistă, acum ne domină eurodivinitatea, devenind o colonie a unui imperiu mondial condus de cine are bani mai mulți. Ne vor trebui oare secole de dominare a acestui nou stăpân despotic și cinic pentru ca să se trezească în noi demnitatea de oameni și să ne eliberăm din această nouă sclavie, așa cum ne-am eliberat din cea otomană și recent din cea comunistă?
Aseară, lumina torțelor pe străzile Iașului mi-a luminat din nou mintea mea de român, aducându-mi aminte că înaintașii mei s-au unit și au aruncat de pe umeri jugul otoman și cel austro-ungar, devenind o națiune mare sub soare. Dar apoi, la nici jumătate de secol românii au uitat de idealul național și au intrat în hora bolșevică care a ciopârțit trupul tării și l-a mutilat moral, l-a îngenuncheat în fața unei dictaturi comuniste și atee.
Acum, al treilea mare val istoric s-a năpustit asupra acestei țări și a oamenilor ei, subjugându-i din nou, cui? Banului, materialismului consumist, libertinajului absolut al gândirii și ateismului practic.
Mă tem că actuala generație și cele care vor veni după ea nu vor mai avea nici conștiința identității naționale, nici pe cea a identității religioase creștine, ci vor deveni cetățeni ai planetei, străini de ei înșiși, iar România pașoptiștilor și a perioadei interbelice va deveni o simplă filă a unei istorii trecute, delimitată geografic de niște granițe nesemnificative. Mă tem că românii creștini vor dispărea de pe hartă. Mă tem că în școlile lor se va vorbi engleza iar bisericile lor vor cădea în ruină ca atâtea din vestul Europei, sau în cel mai fericit caz vor deveni simple edificii de vizitat, muzee sau vor fi transformate în librării, cafenele, magazine etc.
Cândva, în istorie păgânismul a devenit slab și a fost înlocuit de creștinism. Dar cum roata istoriei se învârte mereu, acum creștinismul a devenit slab și este înlocuit cu o nouă formă de păgânism. Și se duce pe copcă și românismul, căci constat că numărul celor care nu vorbesc și nu scriu corect românește este în creștere, Eminescu și Creangă nu mai sunt la modă, nici portul și obiceiurile tradiționale, lâna mioarelor noastre este arsă și ne-au invadat chinezismele; și exemplele pot continua.
Dacă cetățeanul turmentat al lui Caragiale se întreba cu cine votează, eu mă întreb, mai grav: De fapt, noi cine suntem și încotro ne îndreptăm?
Înainte de a fi o criză economică și de a ne pierde locul de muncă, mă tem că mulți dintre noi astăzi am pierdut busola identității și vieții noastre. Să o căutăm; trebuie să o regăsim, căci fără ea suntem pierduți definitiv, indiferent dacă avem conturile pline sau goale.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *