De ce m-am trezit astăzi?

27 Apr, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Adineaori, spălându-mă în fața oglinzii, mă întrebam pentru ce am deschis din nou ochii în această dimineață? Pentru ce am văzut din nou lumina soarelui, casa unde locuiesc, copacii din parc, locuințele din vecinătate? Pentru ce voi vedea din nou oamenii care circulă pe trotuar și mașinile rulând pe asfalt? Pentru ce încep o nouă zi? Mai este cineva care astăzi s-a întrebat la fel ca mine?
M-am uitat în jurul meu și la fel ca în multe alte dăți, am constatat că am de toate, ba chiar mai multe lucruri decât îmi sunt necesare. M-am trezit astăzi ca să constat din nou că sunt înconjurat de prea multe lucruri. M-am trezit ca să constat pentru a nu știu câta oară că în orașul meu sunt multe locuințe și mult prea multe mașini, că este prea mult zgomot pe străzi, smog și prea multă agitație. Iar lumea continuă să construiască și să cumpere, de toate, bune și rele. M-am trezit din nou într-o lume care nu se mai satură să agonisească și să îngurgiteze de toate. Din păcate, și astăzi am constatat că și eu sunt produsul acestei lumi; și eu sunt ca ea.
M-am trezit ca să constat că am nevoie de un Dumnezeu eliberator, la fel cum aveau nevoie țările subjugate de un erou național care să le ajute să-și recapete libertatea. Am constatat din nou, astăzi, că eu am nevoie de un Dumnezeu care să mă ajute să-mi redobândesc libertatea de gândire și acțiune, dar mai ales libertatea de a iubi. Degeaba mângâi eu ecranul telefonului tactil, căci nu-i capabil să-mi răspundă la sentimentele mele. Nu-mi transmite nici căldură, nici gingășie; nu-mi poate surâde, nu mă poate mângâia, îmbrățișa. Degeaba mă uit la calculatorul performant de pe birou; râde de mine, căci nu sunt în stare să-l folosesc nici la a suta parte din capacitățile pe care le are. Degeaba mă uit la tot ce am, căci nimic nu-mi poate surâde, nu-mi poate transmite niciun sentiment. Măcar de aș avea un câine; s-ar gudura pe lângă mine. Sau măcar un canar, care să-și cânte trilurile lui; m-aș gândi că o face pentru mine și mi-ar fi mai bine.
De ce ne trezim dimineața? Ca să constatăm că suntem înconjurați de lucruri, de foarte multe lucruri? Într-o zi nu ne vom mai trezi și nu vom mai vedea nimic din tot ce avem, căci atunci vom fi înconjurați doar de patru scânduri și de lutul mamei pământ din care am fost făcuți și în care ne vom întoarce cu toții; nimeni nu este exclus.
Cam asta-i tot? Nu! Eu m-am trezit astăzi pentru a-i surâde vecinului meu și altora cu care mă voi vedea. Dacă tot nu a putut să-mi surâdă ecranul tactil al telefonului meu performant, iar asta m-a deranjat, mi-am zis că i-aș face o bucurie dacă i-aș surâde vecinului meu care s-ar putea să fi pățit exact ca mine, adică să fie nemulțumit de faptul că nici lui nu i-a surâs ecranul tactil al telefonului lui, tot performant; trăgând cu ochiul, am observat că are un Samsung S7 edge, modelul ăla strălucitor cu ecran curbat. Cine știe dacă nu cumva și șeful meu are nevoie de un surâs de la mine?! Tot trăgând cu ochiul, am observat că el are iPhone; clasă! Poate și el a mângâiat în dimineața aceasta ecranul tactil al iPhone-ului lui, cu același rezultat; mai știi?!
Mi-am zis că eu m-am trezit astăzi pentru a invita la un suc și o prăjitură pe cineva care nu-mi este neapărat pe plac și se pare că nici eu lui. Nu știu dacă voi reuși, dar așa mi-am propus să fac după amiază, la five o’clock, precum englezii cu ceaiul lor.
Mi-am propus eu mai multe astăzi, poate chiar prea multe. Nu știu cât voi reuși, dar ceea ce sigur trebuie să fac este să mă simt mai aproape (la propriu) de oameni și mai departe (la figurat) de lucruri.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *