Cum trebuie să cântărim bananele?

21 Iun, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Multă lume cumpără banane de la supermarket și nu de la magazinașele de la parterul blocurilor, și aceasta pentru că în marile complexe comerciale prețul este mai mic, mai convenabil. La fel procedez și eu. Stăteam în dimineața aceasta la rând, la cântar, în Kaufland-ul din cartierul Păcurari să-mi cântăresc punga cu banane și nu înțelegeam de ce doamna din fața mea nu lăsa locul liber la cântar, ci tot ținea cu o mână punga cu bananele care abia dacă atindeau cântarul și cu cealaltă mână apăsa pe o tastă a cântarului, așteptând să iasă bonul din aparat, pe care apoi să-l lipească pe pungă. A repetat de câteva ori mișcarea aceasta, și, în sfârșit, a ieșit și bonul pe care l-a lipit repede pe punga doldora cu banane. Apoi, s-a depărtat grăbită de cântar, cu o privire plină de satisfacție. Pe moment, nu am înțeles ce se petrecea, dar venindu-mi rândul să cântăresc, am încercat să imit gestul cumpărătoarei dinaintea mea, însă mi-am dat seama imediat că procedând astfel, de fapt, eu săvârșeam un furt, întrucât cântăream o cantitate mai mică de banane decât era în realitate. Aaaa, mi-am zis în sinea mea, deci așa se poate proceda; din acest motiv, doamna a plecat de la cântar atât de satisfăcută.
Ieșind din supermarket, mi-au venit în minte tot felul de gânduri: Cum se lamentează populația țării acesteia, rămasă în interiorul granițelor ei sau plecată printre străini, că aici guvernanții și politicienii fură și înșeală poporul. Mi-au venit în minte studenții care încearcă să copie la examene. Mi-au venit în minte oamenii de la sate care din generație în generație se tot ceartă sau mor în dușmănie de la haturile dintre grădini sau de la gardurile cu care unii intră în terenul celorlalți. Mi-au venit în minte toți cei care pe drumurile publice nu se simt satisfăcuți dacă nu fură măcar 5 km peste viteza legală de trafic. Mi-au venit în minte mulți taximetriști care nu se simt bine dacă nu te duc la destinație pe rute ocolitoare. Mi-au venit în minte toate avertismentele pe care le-am văzut în diferite țări din Europa scrise în limba națională, dar și în românește (Atenție la hoții de buzunare). Mi-au venit în minte remarcile multor străini precum că românii sunt hoți. Mi-au venit în minte și cei pe care eu i-am împrumutat și care apoi au dispărut complet, fără să-și achite datoria.
Spunem că în țara aceasta lucrurile nu merg bine pentru că aici toți fură sau iau mită: politicienii, guvernanții, doctorii, juriștii, cei din administrația publică, etc. Înclin să cred că necinstea, furtul, ca și minciuna și lenea reprezintă vicii adânc înrădăcinate în ființa acestui neam. Cine o fi pervertit gândirea și comportamentul românilor? Turcii, fanarioții, comuniștii, guvernanții actuali? În plus, ne mai declarăm și creștini, iar porunca a șaptea este clară, tranșantă: Să nu furi! Cine a determinat-o pe doamna dinaintea mea să fure la cântar? Cu siguranță nici turcii, nici fanarioții, nici comuniștii, nici politicienii de acum. Se pare că pe teritoriul României tentația fructului oprit este mai mare decât pe teritoriile altor state; cel puțin, aceasta este impresia mea.
Oare când o să înceapă să ne stea în gât ceea ce mâncăm și nu este rodul muncii noastre cinstite? Când or să ne frigă banii din buzunarele noastre câștigați pe nedrept, exploatându-i pe alții? Când o să ne fie rușine de notele obținute prin fraudă? Când se vor întâmpla lucrurile acestea, atunci cu toții vom trăi mai bine.
Schimbarea în mai bine a României depinde de cum ne cântărim bananele pe cântarele din supermarket-uri.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *