“Credința” mamelor noastre

20 aug., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: “Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: “Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” El, răspunzând, a zis: “Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: “Doamne, ajută-mă!” El a răspuns: “Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. Dar ea i-a spus: “Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: “O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.
Evanghelia după Matei 15, 21-28.
Cu insistența ei, această femeie canaaneană, o păgână, pare mai credincioasă decât evreii, care formau poporul ales al lui Dumnezeu. S-ar putea întâmpla ca noi, cei care ne credem pe drumul cel drept al credinței, drept-credincioși, să fim mai slabi în credință decât atâția alții care nici măcar pe la ușa bisericii nu-i mai vezi și nici cruce prea des nu-și fac. Poate am întâlnit oameni care mint mai puțin decât noi, care nu fură, nu se bagă în proprietatea altuia nici măcar cu un milimetru (apropo de nenumăratele conflicte în problema haturilor pe care le-am întâlnit în satul meu natal, unde toți merg la biserică), care pe la spate nu-i vorbesc de rău pe semenii lor, care respectă pământul pe care calcă (darul lui Dumnezeu) și nu lasă în urma lor peturi și tot felul de mizerii; ei bine, toți acești oameni, care par departe de Dumnezeu, prin felul lor de a fi, corect și sincer, sunt mai aproape de Dumnezeu decât cei care-și fac semnul crucii de mai multe ori pe zi, care se închină la icoane și plătesc pomelnice și acatiste și se roagă la sfântul Anton.
Această femeie păgână din evanghelie strigă de durere; este o mamă a cărei inimă nu doar plânge, ci este însângerată pentru că fiica ei este bolnavă. Această femeie reprezintă inima atâtor mame care strigă de durere către ceruri pentru copiii lor, cerându-i Celui de Sus vindecarea lor. Cunoaște cineva numărul lacrimilor de durere al mamelor pentru sănătatea copiilor lor?! Cunoaște cineva numărul dramelor atâtor mame care sunt capabile chiar să-și dea viața pentru copiii lor? Am auzit de atâtea ori pe atâția “buni creștini” înjurând de mamă, sau înjurându-și mama care le-a dat viață și i-a crescut. Or fi aceștia oameni plăcuți lui Dumnezeu? De ce oare nu ne dăm seama sau uităm așa ușor faptul că suntem rodul lacrimilor (de multe ori neștiute de nimeni) și durerilor mamelor noastre?
De multe ori mamele noastre s-au prezentat cu noi în brațe, direct în fața lui Dumnezeu și l-au implorat ca să fim sănătoși. Le-am mulțumit îndeajuns pentru acest lucru? Să ne întrebăm mamele, dacă le mai avem aici pe pământ, dacă știu de câte ori ne-au ținut în brațe și s-au rugat pentru ca noi să fim sănătoși, să creștem mari, să ne meargă bine în viață. Aceasta este credința mamelor pentru copiii lor, o credință pentru care societatea noastră din ce în ce mai păgână și mai materialistă îi trimite pe părinții noștri la azil, dacă mai găsesc cumva loc și acolo.
Poate că această femeie păgână din evanghelie are ceva să ne spună nouă, creștinilor. Iar dacă se întâmplă ca vreo predică sau vreun cuvânt al preoților să nu ne placă (inclusiv ce mai scriu eu pe aici), să ne gândim la “credința” mamelor noastre și cu siguranță ne vom întoarce pe drumul care ne duce spre inima lui Dumnezeu, o inimă în care au un loc toate inimile noastre.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *