Cine sunt eu?

23 Ian, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Dincolo de ceea ce este scris despre mine în cartea de identitate, de fapt, cine sunt eu?
Dincolo de mașina, casa și serviciul pe care le am, cine sunt eu?
Dincolo de ceea ce spun alții despre mine, cine sunt eu?
Nu știu cât timp am acordat și acordăm întrebărilor despre identitatea noastră. De exemplu, după cum se comportă față de părinți, față de școală sau societate în general, îmi face impresia că mulți copii și tineri își pun prea puțin această intrebare.
La vârsta în care se conturează personalitatea noastră, întrebări fundamentale vis-à-vis de ceea ce suntem și ce vrem să fim în viață, am impresia că ni le punem prea rar și prea pe fugă.
Care este menirea mea în viață? Am vreun scop în viață și dacă da, cine îl stabilește, eu sau alții?
Îmi face impresia că destinele noastre sunt manipulate și manevrate de alții și alte forțe, așa cum destinele României începând cu ultimele zile ale anului 1989 au fost manipulate și manevrate de către televizor și păpușarii care au tras sforile din spatele cortinei, trimițând în scenă un popor întreg pe care l-au manevrat (mințit) așa cum le-a convenit lor. Iar acum, destinele noastre sunt stabilite de cei care au bani, conduc instituții mediatice, politice sau economice. Oamenii au devenit o simplă masă ne manevră.
În fața unei astfel de realități, revoluțiile sau revoltele, conflictele deschise nu ar avea alt rezultat decât de a demola o nedreptate și de instaura o alta, așa cum s-a întâmplat în țara noastră odată cu căderea comunismului și instaurarea capitalismului sălbatec.
Ca și cale de împlinire a vieții noastre, propun întoarcerea în noi înșine, la bază, în adâncul ființei noastre, lepădând orice mască și eliberându-ne de orice manipulare, renunțând la orice ipocrizie și la orice ar zice cineva despre noi. Cred că descoperirea identității și înțelegerea sensului vieții noastre și a importanței ei pentru societate pornesc din adâncul ființei noastre. Știm oare, de exemplu, că toate marile personalități, toți oamenii mari ai lumii au acordat o mare importanță meditației, introspecției, retragerii și dialogului sincer și profund cu ei înșiși și cu propria conștiință?
Cine dintre noi poate afirma cu toată sinceritatea și cu o maturitate profundă că știe cine este și că este convins că se află pe drumul cel bun? Îmi aduc aminte spusa unui dascăl al meu: Știm mult mai bine ceea ce avem decât ceea ce suntem. Știm oare și suntem convinși că doar adevărul ne va face liberi și puternici? Un elev sau un student care știe bine ce înseamnă să fii elev sau student, pariez că va fi mereu premiant sau, oricum, printre primii din clasă. Un politician care știe bine ce înseamnă să fii politician, adică în interesul polisului (al comunității) va reprezenta o mare binecuvântare pentru comunitate. Un creștin care știe bine ce înseamnă să fii creștin, va fi capabil să mute și munții din loc iar prin el Dumnezeu va schimba fața acestei lumi.
Cunoașterea adevărului despre noi înșine constituie baza pe care începe construcția personalității noastre și a binelui comun.
Iar dacă lumea actuală este atât de fragilă, nesigură și schimbătoare, este pentru că-i lipsește profunzimea, soliditatea interioară, adevărul care să o facă puternică; exact așa cum a remarcat Albert Einstein când a privit pentru prima dată orașul New York. Atunci a afirmat că acest mare oraș are două dimensiuni, înălțimea și lățimea, dar îi lipsește a treia, profunzimea. Cam la fel se întâmplă și cu mulți dintre noi, ne-am extins în spațiu dar ne lipsește profunzimea, pentru că nu căutăm suficient adevărul despre noi înșine; și doar acest adevăr dă valoare și forță personalității noastre.
Nu cum ne percepe lumea din exterior contează, căci din exterior, lumea s-a amuzat mult timp cu un excroc saltimbanc precum Becali, sau a privit-o cu un fel de admirație sentimentală pe doamna Udrea, sau l-a votat cu îndârjire pe Adrian Năstase; dar cine dintre toți cei care au simpatizat aceste personaje, a știut cu adevărat cine sunt ele? Putem merge chiar mai departe și să ne întrebăm dacă aceste persoane și multe altele asemănătoare, au știut ele însele cine sunt cu adevărat? Înclin să cred că nu s-au cunoscut cu adevărat, căci dacă ar fi aflat adevărul, s-ar fi speriat de ele însele atât de tare încât ar fi încetat să mai comită atâtea rele și infracțiuni. Dacă Hitler și Stalin ar fi știut că sunt niște paranoici însetați de putere, poate nu am fi avut al doilea război mondial.
Cum l-au perceput fanii pe Michael Jackson? Au știut cu adevărat cine este el? Dar el însuși a știut? Poate că nu, căci dacă ar fi știut, s-ar fi speriat de nocivitatea drogurilor și poate că și acum ar fi fost pe scenă, la vreun megaconcert!
Întrocându-ne la noi înșine, de fapt, cine și ce suntem?
A fi sau a nu fi, aceasta-i marea întrebare, își spunea cu secole în urmă și Hamlet al lui Shakespeare. Iar cu mult înainte de el, Pilat se întreba sceptic ce este adevărul. Și fiindcă nu-l cunoștea, s-a spălat pe mâini și l-a dat la moarte pe Isus Cristos. Cam așa merg lucrurile cu toți cei care nu vor să cunoască adevărul; merg spre moartea conștiinței și personalității lor; și mai grav este că pot face mult rău și altora.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *