Ce lăsăm urmaşilor noştri?

20 feb., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Îmi face impresia că noi, generația adultă de astăzi, construim case mult prea mari, ca să nu mai spun că nu se știe dacă va mai locui cineva în ele după ce vom trece la cele veșnice.
Paradoxal, în satul meu natal sau în orașul unde locuiesc, numărul locuințelor a crescut foarte mult, dar, în schimb a scăzut numărul nașterilor și este în creștere numărul deceselor. Deci, pentru prezent, de după 1990 încoace continuăm să construim (orbește și prostește?) un proiect de societate care nu este viabil nici pentru prezent și cu atât mai puțin pentru viitor.
Investim enorm de mulți bani, timp, energii, un serviciu sau chiar două dacă ne mai țin puterile în ce anume? În case prea mari pentru noi cei de astăzi, iar în perspectivă, pentru următoarea generație pe acoperișurile a sute din casele din satul meu, de exemplu, eu cred că vor cânta cucuvelele.
Gândind puțin mai optimist, să admitem că astfel de case cu etaj și balcoane, cu garaj, dependințe, cu gradină și ce mai este pe lângă ele, vor fi moștenite de un urmaș. Ne-am pus serios întrebarea cam ce câștig lunar ar trebui să aibă el pentru a întreține o astfel de proprietate? Și să ne mai gândim că în afară de cheltuielile pentru întreținerea unor astfel de căsoaie, vile (să le numim cum vrem), urmașii noștri vor trebui să aibă suficiente resurse ca să mănânce, să se îmbrace, să se instruiască, să călătorească, să se destindă, să facă și fapte bune, etc? Deci, ce moștenire lăsăm noi urmașilor noștri? Îi vom constrânge la efortul inuman de a întreține marea noastră realizare, căsoaiele și vilele noastre? Ne-am gândit oare să-i ajutăm pe urmașii noștri să fie mai inteligenți, mai bine pregătiți intelectual și moral pentru a înțelege mai bine viața, pentru a-și valorifica mai bine potențialul lor, pentru a deveni mai oameni?
Ce le oferă părinții de astăzi copiilor lor? Au cumva în casele lor o bibliotecă plină cu cărți de valoare pe care ei înșiși le știu, le povestesc copiilor și nepoților lor, sau le oferă la majorat o mașină și alte bunuri materiale?
Ce exemplu de apreciere a adevăratelor valori ale minții și spiritului oferim noi, cei adulți, celor mai tineri decât noi? Câți dintre noi obișnuim să citim din scoarță în scoarță cel puțin câteva cărți bune pe an? Câți dintre noi, creștini ce ne batem în piept cu credința noastră strămoșească, am citit măcar Noul Testament? Câți dintre noi, dacă ar trebui să votăm pro sau contra avortului și divorțului, am vota contra? Din păcate, legalizarea avortului au decis-o politicienii noștri, fiind prima lege semnată de ei după căderea lui Ceaușescu și nu am auzit ca populația să fi protestat contra acestei legi inumane.
Îmi amintesc de bunicul meu după tată, să-i fie țărâna ușoară, că îmi cerea toate cărțile și suporturile de curs pe care le aveam în studiile mele la Seminarul din Iași și vă asigur că le citea pe toate. A fost ca o revelație pentru mine și uneori evitam să dau ochii cu el, de teamă să nu mă întrebe nu știu ce problemă din cărțile și cursurile pe care i le dădeam și la care să nu știu să răspund.
Oare cum ar arăta țara noastră dacă cei care și-au construit aceste case supradimensionate, le-ar fi construit cu 1/3 mai mici, iar banii economisiți din această reducere ar fi investiți în cultura și educația lor și a copiilor lor? Cum ar arăta părinții și copiii acestei țări, dacă pentru luminarea minții lor și pregătirea pentru viață, s-ar investi 20 mii euro, cât ar reprezenta economisirea unei treimi din costurile majorității caselor noi care, oricum sunt prea mari în raport cu cerințele unei vieți confortabile și oneste? Cu o astfel de investiție în cultură și educație, cu siguranță am forma un popor mai luminat și mai stăpân pe destinele lui și cu toții am avea o viață mai bună.
Ce moștenire lăsăm noi generațiilor tinere de acum și celor care vor veni după noi? Petecul de grădină pe care-l avem pe lângă casă și pe care-l vor moșteni urmașii noștri, l-am otrăvit deja cu tot felul de îngrășăminte chimice și cu ce crește pe el ne otrăvim noi și se vor otrăvi și cei care vor veni după noi? Apa din fântânile noastre vine dintr-un pământ curat, sau este contaminată cu tot felul de nitrați și alte substanțe nocive? Animalele pe care le creștem, le hrănim cu produse naturale, sau dorind ca puii să aibă greutatea curcanului, îi îndopăm cu tot felul de hormoni? Măcar odată ne-am gândit serios că procedând astfel, hormonii din carnea animalelor trec în trupul nostru și îi slăbesc sănătatea și capacitatea de rezistență la boli, la viruși și bacterii? S-au gândit tinerele mame că mâncând o astfel de carne, transmit și toxinele din alimente copilului pe care-l poartă în sânul lor?
I-aș întreba apoi pe guvernanți și politicieni dacă a fost măcar o zi din viața lor în care nu au spus nicio minciună în funcția pe care o ocupă? Dacă a fost măcar o afacere pe care au avut-o și în care să fi respectat complet legislația? L-aș întreba pe președintele țării, pe care l-am votat, dacă a dobândit doar pe căi legale, drepte, corecte, transparente și cinstite proprietățile pe care le are împreună cu soția dumnealui? Ce au făcut și cum au procedat președintele dinainte sau primii miniștri, cred că doar Dumnezeu știe. Aș întreba toată clasa politică a acestei țări dacă și-a făcut măcar odată un serios examen de conștiință și dacă măcar unul din țara aceasta se consideră curat, cinstit, drept? Vreau să-l cunosc pe acel om drept al acestei țări și promit că-l voi vota în orice funcție ar decide să candideze, dacă legea îmi va permite. Cunoaște cineva dintre dumneavoastră măcar un om politic curat? Dacă da, vă rog să-l mediatizați pe toate căile de comunicare. Din păcate, eu nu cunosc niciunul.
În a doua jumătate a secolului trecut, România a dorit să construiască societatea socialistă și comunistă multilateral dezvoltată, iar rezultatul a fost o ruină jalnică.
Noi, cei din perioada de după 1990, ce fel de societate construim astăzi și ce moștenire lăsăm urmașilor noștri?
Ce credeți, în casele pe care le lăsăm urmașilor noștri se va auzi glasul vesel și râsetele voioase ale nepoților și strănepoților noștri, sau pe acoperișurile lor vor cânta cucuvelele? Sau vor veni chinezii (sunt foarte numeroși), le vor cumpăra pe doi bani și vor locui în ele?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *