Ce-i bine și ce-i rău?

24 iul., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Acum nu mai este ca pe vremuri, când copiii și tinerii aveau respect pentru cei în vârstă; când femeile rămase văduve se îmbrăcau în negru pentru tot restul vieții ce o mai aveau de trăit pe lumea asta; când soția avea respect pentru soț și nu îndrăznea să i se adreseze cu tu; când preoții erau ascultați cu sfințenie și nimeni nu crâcnea; când legea era lege; când era teamă de Dumnezeu. Acum totul s-a schimbat și nu se mai știe ce este bine și ce este rău. Așa spun mulți oameni în vârstă că era în trecut.
Ei, aici e-aici, cine mai știe ce este bine și ce este rău?
Fiindcă nici mie nu-mi sunt clare toate lucrurile, am întrebat o persoană pe care o consideram înțeleaptă ce crede despre toate acestea și despre cum merge lumea acum. Mare mi-a fost mirarea să constat că respectiva persoană a căzut pe gânduri, mai rău decât cad eu câteodată când nu pricep nimic, și după o lungă pauză, îmi spune: Păi, nu prea știu ce să zic. Eu tai firul în patru; învârt lucrurile pe toate fețele, le calculez din toate direcțiile, le pun pe cântar, le măsor, le analizez, iar rezultatul este următorul: nu ajung la nicio conlcuzie și nu pot să iau nicio decizie. Iar asta mă deranjează mai mult decât mirosul urât de la grajdul vecinului. Degeaba m-ați întrebat ce cred eu că este bine și ce este rău; nu pot să vă dau niciun răspuns. Stați așa, continuă ea, să vă mai zic ceva: Acum nici preoții nu prea mai spun ce este bine și ce este rău și cum trebuie să te comporți și de ce anume trebuie să-ți fie frică și să ocolești. Când eram eu mică, iar acum am deja fire albe în păr; zic, când eram eu mică și mergeam la Slujbă (adică Sfânta Liturghie n.n.), de multe ori preoții predicau despre flăcările veșnice ale focului iadului; acolo unde ajung cei răi, cei care nu ascultă de preoți și de părinți. Și pe mine treaba asta m-a speriat rău de tot. Acuma, nu mai auzi așa ceva. Iar la televizor, ăștia îți spun numai minciuni. Așa că nu mă întrebați pe mine ce-i bine și ce-i rău, că, zău nu știu. Cu asta m-am ales din discuția cu interlocutoarea mea pe care o consideram o femeie înțeleaptă și cu experiența vieții.
Cândva, seara, tinerii nu puteau să stea de vorbă prea mult timp la poarta casei, căci gardianul moral al satului, preotul, avea grijă să le amintească de ora culcării (ora 22 cca); la fel, și părinții. Iar fetele “greșite” trebuiau să stea cu lumânarea aprinsă în mână la ușa bisericii, sau li se aplicau alte sancțiuni morale destul de severe. Acum aceste fete-mamă sunt protejate și susținute de legi și de comunitate ca să-și crească cât mai bine și mai ușor pruncii “din flori“ (or fi acestea flori ale răului?) Dar cel cu care l-au făcut unde este? Cine mai știe ce și cum este bine?
La aceste întrebări, poate ne pot răspunde femeile care stau pe bancă la poarta casei și observă tot ce petrece pe stradă, cine vine, de unde vine și unde merge. Ele știu tot ce se petrece în sat; nu le scapă nimic. Știu cum merg lucrurile sau cum ar trebui să fie, ca să fie bine. Dar cine le mai bagă în seamă și pe ele? Le-a trecut timpul; și-au trăit traiul și și-au mâncat mălaiul. Tineretul nu mai stă pe bancă la poarta casei, căci stau cu toții cu ochii lipiți de ecranul tabletei sau calculatorului și dau like pe poze și cuvinte frumoase de pe Feisbuc. Sau dau dislike pe pozele sau cuvintele care nu le plac. Aceștia din urmă se aseamănă cu persoanele care umblă cu paleta după muște, dându-le câte un „dislike” cât ai clipi din ochi.
Nici la spovedanie, sub patrafirul preotului, nu se mai știe ce este grav și ce-i mai puțin grav, căci pentru același păcat, unul îți dă canon de ispășit ani de zile; altul, pentru același păcat, îți cere să faci doar niște metanii și să te rogi seara și dimineața cu fața la icoană.
Să facă fiecare după capul și credința lui, că tot un Dumnezeu este pentru toți și ce ne așteaptă după ce-om muri, om vedea atunci. Deocamdată nu s-a întors nimeni de acolo să ne spună ce și cum este dincolo și cum sunt cei care au fost buni, harnici și cuminți la casele lor; și nu se știe nici ce fac cei care au stricat casele altora și nici la biserică nu au umblat.
Oare chiar așa de neînțeles sunt toate? Chiar așa rău am ajuns în timpurile astea, când nimic nu mai este ca pe vremuri?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *