Ce bine ar fi!

21 iul., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Ce bine ar fi dacă am conștientiza mai mult faptul că lumea nu a început cu noi și nu se sfârșește cu noi și că, de fapt, ceea ce avem și mai ales ceea ce suntem nu reprezintă doar rezultatul eforturilor și inteligenței noastre, ci al multor altora care au fost înainte de noi sau sunt contemporanii vieții noastre. Dorința de afirmare a propriei personalități, a propriilor capacități și talente, a propriilor noastre aspirații poate deveni mai rodnică dacă ne alimentăm din izvoarele deja existente și care au curs și curg în continuare; dacă ne ridicăm pe rădăcini deja adânc înfipte în pământ. Este bine să știm că visele și aspirațiile noastre, în alte forme și în alte timpuri au aparținut oamenilor dintotdeauna și că locuitorii Anzilor au privit mereu cu admirație și nostalgie zborul spre ceruri al condorului. Iar viața noastră prezentă ar fi mai rodnică dacă am fi cunoaște mai bine ce a fost înainte de noi și ce fac cei de lângă noi. Am învăța de la ei ce să urmăm și să ne personalizăm ca gândire și acțiune; am învăța în același timp ce să nu facem și să evităm ceea ce ne face rău nouă înșine și altora.
Viața este ca o oglindă în care poți vedea nu doar chipul tău, ci și al semenilor tăi, cu bune și rele, așa cum suntem cu toții. Important este să avem ochii deschiși și curajul de a ne privi așa cum suntem în realitate, necosmetizați, neurcați pe niciun piedestal, neînveșmântați în straiele noastre care adesea nu reprezintă decât o iluzie, un simplu ambalaj care acoperă un produs care este bine să iasă la lumina zilei pentru a-i cunoaște adevărata identitate.
Ce bine ar fi pentru noi și pentru alții dacă am continua să visăm visele copilăriei și adolescenței noastre! Ce bine ar fi dacă mintea și inima noastră ar păstra nevinovăția chipului de copil care privește cu toată încrederea spre cei din jur, care știe să ceară ajutorul, care știe să plângă și după câteva clipe să râdă din toată inima, uitând tot ce l-a făcut să plângă.
Ce bine ar fi dacă am ști să păstrăm viu focul primei iubiri, dragostea și fidelitatea pe care am jurat-o cuiva sau Cuiva! Ce bine ar fi dacă am conștientiza faptul că chiar dacă suntem adulți, maturi, cu o lungă experiență de viață, cu o poziție economică sau socială deosebite, în comparație cu istoria lumii, cu imensitatea experienței oamenilor, nu suntem decât o picătură de apă într-un ocean, un fir de nisip, o furnică pe lângă un elefant. Și mai ales, în comparație cu infinitul lui Dumnezeu, Tatăl nostru, nu suntem decât o simplă rază de lumină din Cel care este Lumina lumii.
Ce bine ar fi dacă în iureșul existenței noastre, ne-am opri din mers, am ieși din angrenaj și ne-am privi pe noi înșine, în nuditatea ființei noastre și am afla mai bine adevărul despre noi înșine. Și să nu uităm că doar adevărul ne va face liberi. Cât timp vom fugi de adevăr, vom alerga în același timp în brațele sclaviei ignoranței, egoismului, dependenței noastre multiple de atâtea forme în care se încarnează răul și nefericirea noastră. Drumul nostru prin lume trebuie să fie un drum al eliberării noastre și al construirii împreună a unei lumi libere. Ce bine ar fi ca împreună să construim această lume, din care face parte și țara noastră. Oare nu aceasta ne-am dorit și la ultimele alegeri?

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *