Ce bine ar fi! Ce liberi am fi!

26 sept., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Admirăm verdele crud al frunzei de primăvară sau o călcăm în picioare veștedă toamna pe poteci.
Ce bine ar fi să fim o frunză, că să cunoaștem cântecul vântului și taina pământului cu care din nou se contopește, pentru ca la primăvară să răsară din nou, proaspătă și plină de speranță. Misterul nașterii și al morții pentru o nouă renaștere stă tăcut în orice frunză din orice copac.
Ne plecăm cu admirație spre petalele parfumante ale florilor.
Ce bine ar fi să fim o floare, să ne hrănim în fiecare zi cu lumina și căldura soarelui și așa i-am înțelege misterul și rostul. Și așa am deveni noi înșine parfum și lumină.
Ce bine ar fi să fim un zâmbet de copil! Atunci toate armele s-ar topi și s-ar transforma în jucării. Atunci, toți oamenii vor avea casele deschise; nimeni nu se va mai teme de nimeni și pacea universală va umple tot pământul nostru.
Ce bine ar fi să înțelegem că răul este doar frica din mintea noastră. Atunci am prinde curaj; am urca munți, am coborî văi și adâncuri, am traversa mări și oceane, ne-am avânta spre ceruri; ce liberi am fi!
Dacă am ști, dacă am fi, ce bine ar fi, ce liberi am fi!
(In memoriam Ioan Gyuri Pascu)

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *