Cât de mari eram odată! (?)

28 Iun, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Eram destul de matur când a căzut Ceaușescu, adică vreau să spun că am cunoscut din plin și am trăit din plin pe propria piele perioada ceaușistă. Ei bine, referitor la această perioadă sunt încă mulți români care afirmă sus și tare că atunci România era apreciată în lume, că românii erau văzuți ca un popor brav și erau lăudați pe tot globul. Aceste lucruri mi-a fost dat să le citesc și în dimineața aceasta pe diferite site-uri.
Fiindcă generația timpurilor dinainte de 1989 este încă în viață, aș vrea să le pun o întrebare oamenilor nostalgici ai acelei perioade:
De către cine anume eram noi stimați în lume? Care popor era așa mândru că ne cunoaște pe noi românii? Care țară aprecia România, economia și civilizația ei? Și pentru care calități anume, pentru care realizări deosebite ne dobândisem noi românii un renume internațional? Cu siguranță, toate țările dominate de Moscova și de comuniști se lăudau unele pe altele și se considerau cele mai dezvoltate de pe glob, iar românii erau și ei din grupul vitejilor lumii, conform dictonului: Toți nemții la pământ, toții sovieticii în picioare. Eu am fost în Occident (fără ajutorul sau colaborarea cu Securitatea) și înainte de anul 1989 și drept să spun, occidentalii mă priveau cu o anumită curiozitate, dar mai ales cu un sentiment de compătimire pentru ceea ce aveau de îndurat românii sub comunism. Așa eram priviți noi românii de către lumea în care nu strălucea steaua roșie.
Am pus aceste întrebări, căci nu rareori mi-a fost dat să citesc și să aud că înainte de anul 1989 noi românii eram bravi și respectați în lume, iar acum am ajuns bătaia de joc a occidentalilor și mâncăm toate scursurile și chimicalele cu care ei au umplut Lidl-urile, Carrefour-urile și altele asemănătoare. Am ajuns vărsătoarea Europei.
Mentalitatea și spusele acestor români care cred că erau mari și tari odinioară și respectați de toți le asemăn cu mentalitatea sovieticilor care duceau o viață de mizerie, dar aveau pieptul plin cu decorații, medalii și merite și se considerau cea mai puternică și vitează nație de pe pământ.
Adevărul este că toți acești nostalgici ai comunismului au fost ideologizați și spălați la creier și chiar dacă au mâncat salam cu soia, chiar dacă au creat o economie care s-a făcut praf în contactul cu economia capitalistă, toți aceștia cred că tot mai bine era înainte.
Adevărul este că toată această lume nostalgică a perioadei ceaușiste, lume care nu mai aparține prezentului și nicidecum nu poate construi viitorul, toată această lume care a trăit din iluzii și minciuni a născut copii (ce naște din pisică, mănâncă șoareci), a susținut și susține o clasă conducătoare a societății românești la fel de rea ca și cea comunistă, pe care a lăudat-o, a aplaudat-o și de care a fost mândră.
Adevărul este că această lume nostalgică nu are altă putere decât aceea de a regreta trecutul, de a se hrăni din lamentări și critici ale prezentului, dar nu propune nimic concret, nicio soluție de ieșire din mizeria în care ne scăldăm. Și pentru că este atât de apatică și lipsită de inventivitate, de creativitate, de inițiativă, din aceste motive sunt alții mai șmecheri care o duc de nas și-și fac jocurile și interesele lor murdare sub ochii tuturor, exacat așa cum se întâmplă acum cu această remaniere guvernamentală. O țară întreagă privește anesteziată în propria-i neputință cum un grup de… își reglează conturile, își refac strategiile de dominare, își modifică compoziția grupurilor de jaf și prădăciune sub conducerea atotputernicului și implacabilului șef. O fi președintele țării șeful suprem, dar după cum constatăm, nu a făcut altceva decât să aprobe decizia marelui șef de clan. Aici am ajuns cu o lume care se laudă cu măreția românilor de odinioară, stimați și respectați de toți. De către cine anume am fost atât de stimați și respectați, eu încă nu am aflat. Poate mă lămurește careva? Dar știu cu siguranță de cine suntem disprețuiți și folosiți acum doar ca simple mase de manevre electorale.
Când își vor lua românii viața în propriile mâini? Atunci când vor înceta să mai spună că au fost mari și tari în trecut (căci nu au fost) și vor deveni astăzi mari și tari, eventual temuți de către cei care acum le râd în nas. Când românii își vor descoperi și valorifica propria lor măreție interioară, a minții și inimii lor, atunci vor fi mari cu adevărat. Nu un sistem, comunist sau capitalist, ne face mari, ci ceea ce Dumnezeu a sădit în ființa noastră.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *