Care-i scopul vieţii tale?

25 Iul, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În Catehismul Bisericii Catolice găsim această întrebare și imediat urmează răspunsul:
”Care-i scopul pentru care Dumnezeu a creat omul?
Dumnezeu a făcut omul, pentru ca acesta să-l cunoască, să-l iubească, să-i slujească şi aşa să dobândească viaţa veşnică.”
Și în care Dumnezeu credem noi?
Cred într-un Dumnezeu, Creatorul întregului univers, Tatăl tuturor îngerilor și sfinților din ceruri și Răscumpărătorul omului de pe pământ, creatura Lui predilectă! (Oare sunt și alte planete pe care există viață și oameni?)
Paradoxul care mă neliniștește adesea constă în faptul că nu prea îi văd pe oameni convinși de această credință a mea și (teoretic) a tuturor creștinilor.
Îmi tot frământ mintea și mă întreb unde-i nodul problemei. Este cu adevărat Dumnezeu creatorul lumii și răscumpărătorul omului? Cu adevărat, are El un plan bun, pozitiv pentru omenire? În Noul Testament ni se spune că ” Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”. (Evanghelia după Ioan, 3, 16-17)

Unde este această imensă, infinită iubire cu care Dumnezeu iubește lumea?
Cred că frumusețea este în ochii privitorului.
Mirele își vede mireasa ca pe cea mai frumoasă femeie din lume. Eu privesc imensitatea bolții cerești cu mulțimea nenumărată a aștrilor licărind în noapte și-mi spun că acolo este o fărâmă din puterea și frumusețea lui Dumnezeu zidite în biserica lui care este întregul univers. O mămică mi-a trimis adineauri o fotografie cu odorul ei, iar în ochii acelei fetițe am văzut strălucirea bunătății și nevinovăției lui Dumnezeu. Ieri, din mersul bicicletei am surprins mâna unui om care a întins o bancnotă unui necăjit sprijinit de zidul unui mic magazin alimentar; în mâna lui am văzut strălucind mâna milostivului și bunului nostru Dumnezeu. Iubirea (prezența) lui Dumnezeu strălucește în nenumăratele minunății care ne înconjoară. Rămâne doar să deschidem larg ochii nu numai ai trupului, dar mai ales ai minții și inimii noastre, pentru ca o parte din vălul care ne acoperă privirea să fie dat deoparte și să începem a descoperi frumusețea și măreția unei lumi pe care chiar dacă am trăi veșnic, nu ne-ar ajunge timpul să o pricepem pe deplin; nu ne-ar ajunge, pentru că lumea aceasta este o manifestare a veșniciei lui Dumnezeu. Așa cum și iubirea inimii noastre, chiar dacă va bate 50, 60, 100 de ani în pieptul nostru, bătăile ei de iubire vin din planul veșnic al lui Dumnezeu și se întorc înapoi la El, pentru a continua să bată pentru totdeauna, lângă tronul Său.

Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are un plan măreț. Am avut privilegiul de a fi alături de Maica Tereza sau de Ioan Paul al II-lea. Acele momente m-au făcut să simt prezența unor oameni în care Dumnezeu era atât de aproape de mine. Prezența lor m-a fascinat și mi-a confirmat încă odată faptul că Dumnezeu este prezent în lumea noastră și că vrea să o apropie de El. M-am întrebat atunci: Dacă prin Maica Tereza, El și-a pus în plan să șteargă lacrimile și să aline suferințele celor mai săraci dintre săraci, cu mine, Dumnezeu ce plan are? Și dacă, prin papa venit din Polonia, Dumnezeu și-a pus în plan, printre altele, să dărâme comunismul ateu și antiuman, cu mine, ce plan are, ce vrea de la mine? Cum pot deveni eu artizanul planului lui Dumnezeu?
Am încercat de multe ori să urmăresc viața marilor personalități ale lumii, ale campionilor și am descoperit că, de exemplu, Michael Jordan și-a canalizat sistematic, cu multă inteligență și determinare, toate energiile pentru a deveni cel mai bun jucător de baschet al lumii. Și a reușit. Același lucru s-a petrecut și în viața Maicii Tereza, a tuturor sfinților sau a marilor oameni ai istoriei. Cu multă inteligență, efort susținut, canalizare a tuturor energiilor, talentelor și capacităților, toți au urmărit un scop și au continuat să-și construiască acest scop, indiferent de durata timpului sau de eforturile depuse.
Din nefericire, societatea timpurilor actuale îi înșeală pe oameni, inoculându-le dorința de câștig imediat și cu efort puțin și fără a ține seama de prea multe principii etice. Rezultatul este pe măsura metodelor și mijloacelor folosite: Un castel de carton care nu rezistă timpurilor și nici nu are o insemnătate deosebită, nici pentru cei care îl construiesc, nici pentru semenii lor.
Deci, pentru a contribui la lucrarea lui Dumnezeu în lume, la împlinirea planului său de mântuire a noastră, a fiecăruia dintre noi (a mea care scriu aceste cuvinte și a ta, care le citești), fundamentale sunt două lucruri:
a. fixarea unui scop măreț;
b. construirea inteligentă și tenace a acestui scop prin investirea tuturor forțelor și posibilităților existente în ființa noastră, adică prin descătușarea în noi și folosirea tuturor darurilor pe care divinitatea le-a sădit în ființa noastră.

Avem un scop măreț în viață? Dacă da, cât am investit în realizarea lui? Pentru mântuirea noastră, Dumnezeu și-a sacrificat viața, a murit și a înviat pentru noi. Pentru realizarea scopului vieții noastre, suntem dispuși să dăm totul din noi? Dacă da, sigur vom reuși; dacă nu, nu ne vom atinge scopul. Realizarea proiectului vieții noastre trebuie să urmeze același drum pe care, venind în lume, l-a parcurs Fiul lui Dumnezeu, drumul angajării și dăruirii totale pentru un scop nobil.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *