CAPITALISM versus COMUNISM: încotro?

24 Sep, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Uneori îmi vin în minte clipe din armată, de exemplu, când mi se cerea să afirm că armata țării mele și cele din întregul Pact de la Varșovia sunt mai puternice decât cele ale NATO-ului. Fiindcă nu eram convins de aceasta, m-au trimis la arestul unității militare.
Astăzi nu mă mai trimite nimeni la niciun arest dacă îmi exprim dezacordul față de ce afirmă cineva și îmi zic că este mai bine de trăit acum în democrație decât în regimul comunist. Ceea ce însă nu mă face să cred că acum curge lapte și miere și că ideologiile actuale, ca și mersul general al societății, sau al creștinilor sunt toate roze; nicidecum!
Dacă înainte se ridicau lozinci, pancarte și tablouri cu figurile tovarășului (și ale tovarășei, dar mai puține), acum, mai ales în campaniile electorale, sunt agresat vizual de tablourile nenumărate ale candidaților noștri. Sau sunt agresat vizual și acustic de nenumăratele reclame și mesaje subliminale care nu mai contenesc nici zi, nici noapte. In mod progresiv, de după 1990 și până în prezent invazia și agresiunea publicitară, lăsând deoparte rolul lor pozitiv, au devenit obositoare și chiar enervante. Mai grav, constat că mulți mai ales din actuala generație sunt spălați la creier mai rău decât victimele comunismului de mercantilismul, consumismul, superficialitatea și individualismul care ne domină ideologic și practic mai rău decât comunismul. In timpul comunismului, o bună parte a societății românești, de exemplu, nu credea în ideologia de atunci și nici în lozincile partidului. Astăzi, mentalitatea și stilul de viață capitalist liberal a prins deja rădăcini adânci în inima multora, iar fumul de tămâie sau aghiazma, ca și multele rugăciuni ale preoților îmi dau impresia că nu reușesc să înlăture mirosurile brandurilor de lux ale parfumurilor (care acoperă duhori interioare) și nici să spele gândurile de necinste și lăcomie, și multe altele care domină scena politică (și nu numai) românească.
Sau am început eu să îmbătrânesc și rămânând tot mai pe de lături, privesc cam sceptic la lumea de lângă mine, sau (mult mai grav) aceasta merge cu adevărat cam hăisa? Parcă până în 1990 erau mai mulți cei care mergeau la biserică decât în prezent, în pofida opreliștilor cu care se confruntau. Parcă înainte se înjura, se mințea și se fura mai puțin decât în prezent. Iar dacă din gura lui Ceaușescu ieșeau multe gogoașe și alte aiureli și umflături demagogice, din gura actualilor politicieni și guvernanți ies atâtea minciuni că mă mir cum de nu crapă ecranele televizoarelor de rușine. Iar dacă înainte în zilele de lucru, erau două ore de televizor seara, mă întreb dacă acum este mai bine cu toată avalanșa aceasta de canale care, alături de alte mijloace mediatice, au tembelizat gândirea și comportamentul multora.
Einstein, când a văzut prima dată marele oraș New York, a afirmat că acesta are doar două dimensiuni: lățime și înălțime, lipsindu-i cea mai importantă dimensiune, și anume profunzimea. Fără a mă compara în niciun fel cu acest geniu, eu totuși mă întreb cât o să mai reziste această civilizație de carton? Când o să vină peste ea o ploaie puternică și o să-i dărâme toate șandramalele și coșmeliile? Mă întreb când or să înceapă oamenii să cumpere mai puține cosmetice și mai mulți detergenți spirituali și etici pentru curățarea creierului lor? Mă întreb când or să se construiască mai puține biserici și or să se nască mai mulți copii? Deocamdată țara noastră atât de creștină și de umană cum zic mulți că este și în care cea mai mare credibilitate o are Biserica, bate recordul în UE în privința numărului avorturilor, dar și al bisericilor pe cap de locuitor. Sau vor veni mai mulți musulmani și vor contribui la creșterea și întinerirea populației bătrânului continent (oare și la islamizarea lui)? Iar pe lângă asta, vor construi multe moschei?
Oare nu cumva societatea timpurilor noastre devine din ce în ce mai cosmetizată (adică mai falsă) și mai lipsită de profunzime (adică de valori adevărate)? Comunismul l-am văzut, l-am trăit; capitalismul îl mâncăm pe pâine, și încă unul din ăla sălbatec, consistent, nu în forme diluate și ușor digerabile, iar Semiluna își face tot mai mult loc pe lângă Cruce. De fapt, încotro ne îndreptăm?

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *