Cântece de Crăciun

22 dec., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În această perioadă întreaga țară este învăluită în muzica frumoaselor și mișcătoarelor cântece de Crăciun. Acestea sunt ca o baie în care românii își spală gândurile și inima lor de răutăți și micimi omenești și devin mai buni cu ei înșiși și cu semenii lor.
Mă bucură toată această bunătate și căldură sufletească pe care o emană fiecare cuvânt, fiecare sunet al colindelor. Ascultându-le sau fredonându-le, le las să curgă linișitite peste gândurile mele și să alimenteze sentimentele bune, care devin mai puternice, mai generoase atunci când sunt atinse, pătrunse chiar de plăcutele cântece de Crăciun.
Cântecele acestea le asemăn cu cântecul pe care mama îl cântă copilului ei; ținându-l în brațe strâns la pieptul ei și privindu-l cu drag, în glasul ei răsună toată gingășia pe care o inimă de mamă o poate transmite în cuvinte. Cântecele de Crăciun sunt exprimarea iubirii din care se naște viața pe pământ, iar vraja și farmecul lor alimentează în inimile și cugetele noastre năzuințele și speranțele pentru o lume mai bună. De fapt, aceste cântece sunt calea pe care din ceruri coboară între oameni iubirea lui Dumnezeu.
Colindele sunt drumul pe care din ceruri coboară pe pământ însuși Fiul lui Dumnezeu sub chipul copilului nou născut în ieslea din Betleem. Aceste cântece minunate exprimă miracolul Întrupării lui Dumnezeu în omul pe care El l-a creat, iar acest om suntem fiecare dintre noi. Cântecele de Crăciun ne vestesc și ne reamintesc fiecăruia dintre noi că nu doar la Betleem, ci în fiecare dintre noi s-a născut însuși Dumnezeu. Și cred că în fiecare cântec de Crăciun pe care îl cântăm, de fapt, noi îi cântăm Dumnezeului care se naște în ieslea sufletului nostru.
Tatăl din ceruri îmbrățișează acest pământ și-i cântă cântecul său de iubire veșnică, deși știe bine că omul pe care l-a creat va cere condamnarea la moarte a Fiului pe care El l-a trimis între oameni. Iubirea nu are rațiune și întrece orice limită a judecății noastre. Colindele exprimă iubirea fără margini a unui Dumnezeu iubire. El va continua să cânte omului cântecul său de iubire, deși omul îl va scuipa, înjura și pironi pe crucea păcatelor sale. Mama va continua să-i cânte copilului, fiului ei iubirea ei de mamă chiar și atunci când acesta îi va întoarce spatele; deși va cânta plângând, ea va continua să-l iubească. Colindele exprimă ceva din miracolul cu care Dumnezeu Tatăl continuă să iubească pe toți fiii săi, chiar și atunci când aceștia îl vor da deoparte pe Fiul său și-l vor înlocui cu dumnezei falși.
În fiecare cuvânt al cântecelor de Crăciun omenirea renaște din propria-i cenușă și se apropie mai mult de pieptul lui Dumnezeu pentru a-i simți bătăile inimii sale plină de iubire. În muzica cântecelor de Crăciun răsună iubirea veșnică a lui Dumnezeu care ia în brațele sale întreaga omenire, o leagănă la pieptul său și îi cântă eternul său cântec de iubire.
De vom fi mai mulți sau mai puțini la masa de Crăciun, de vom primi un cadou mai mare sau mai mic, de vom avea în casă un brad mare și frumos împodobit sau unul mic și fără multe podoabe, de vom fi sănătoși sau bolnavi, cu servici sau șomeri; indiferent ce vom avea și cum vom fi, să nu uităm să ascultăm și să cântăm colinde; să nu uităm să-i cântăm Dumnezeului din noi. În modalități cunoscute deja sau încă necunoscute, El va continua să ne cânte cântecul iubirii Sale veșnice, dar tare mult s-ar bucura dacă i-am răspunde cu cântecul iubirii noastre, așa cum ne pricepem noi, dar să-i cântăm dintr-o inimă sinceră.
Sau vom trece iarăși insensibili și nepăsători pe lângă cel mai frumos sentiment pe care Dumnezeu îl are față de oameni, așa cum o facem adesea și față de semenii noștri?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *