Călătoria cu MAXI-TAXI

28 iun., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Zilele trecute călătoream cu microbuzul de la Iași la Roman. Nimic de obiectat: Vehiculul era curat, cu scaune tapițate, perdeluțe la ferestre și nici nu era aglomerat. Șoferul, amabil și politicos, mi-a dat bilet de călătorie (20 lei) și am pornit la drum într-o atmosferă liniștită, chiar plăcută. Sau, așa mă simțeam eu în interiorul meu. Mintal, mi-am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că dacă merg cu maxi-taxi, mă costă mai puțin decât dacă aș fi mers cu mijlocul propriu de transport. Deci, avantaj eu.
Pe drum, însă, m-am convins că nu numai eu sunt în avantaj financiar (am plătit cinstit și am primit și biletul de călătorie, cum am menționat deja), dar și șoferul este în avantaj financiar. Cum? Păi, din loc în loc au tot urcat și coborât diferiți călători, mai ales adulți și persoane în vârstă, cu sacoșe mai mari sau mai mici, îmbrăcați mai cam ca la sate, adică mai puțin îngrijit. Dar nu asta mi-a atras atenția, ci faptul că pe distanțele scurte pe care călătoreau (de la un sat la altul), toți au plătit (un leu, doi, trei, cinci), dar niciunul nu a cerut bilet de călătorie, și nici șoferul nu le-a dat. Toți erau mulțumiți, călătorii la gândul că pot ajunge unde doresc cu un preț mai mic decât cel pe care ar fi trebuit să-l plătească dacă li se elibera biletul de călătorie, dar mai ales șoferul, pentru că în felul acesta aduna ceva bani în buzunar, care să se adauge la salariul lui mic (presupun). Deci, toată lumea mulțumită.
Nici dacă mergi la o mănăstire și cumperi lumânări să le aprinzi pentru vii sau răposați, nu ți se dă bon de casă, căci nu am văzut să existe case de marcat. Nici fostul primar din comuna mea natală nu a eliberat un bon, o chitanță sau alt document care să legalizeze banii pe care i-a dat formației muzicale care a cântat la hramul comunității. Nici dacă vinzi sau cumperi pe OLX nu ți se cere bon fiscal, factură sau alt document. Și am putea face o lungă listă de ilegalități fiscale care se comit zilnic în această țară. Și, se pare că toți sunt mulțumiți cu starea aceasta de lucruri.
Dar toți sar în sus de indignare când aud că politicianul sau demnitarul cutare sau cutare a adunat averi imense. Cum? Păi, cred că în aceeași manieră (cu aceeași mentalitate) în care oamenii noștri urcă și coboară din maxi-taxi, mulțumiți că au plătit mai puțin decât prețul legal al călătoriei. Mulțumit este și șoferul, așa cum am spus deja. Mulțumită toată lumea dacă a putut să mai fenteze (eludeze) legea. Și de ce să fie pe lege și cinstită? Asta ar însemna să fii ”prost”, respectând legea, căci oricum alții o vor încălca; vor ieși în câștig, iar tu, prostul care respectă legea, vei ieși în pierdere.
Cu aceeași mentalitate, pleacă mulțumiți de la iarbă verde toți românii care lasă în urma lor o mulțime de peturi. Doar nu or fi proști să le strângă, căci sigur se vor găsi alții care să lase toate mizeriile pe locul unde s-au distrat.
Și, uite așa, cu această mentalitate, pecingine generalizată pe trupul României, de un sfert de veac ne scăldăm în propriile ilegalități (mici și mari), de la vlădică la opincă, de la președinte la ultimul cetățean. Dar am vrea să avem autostrăzi ca toți vecinii noștri dinspre vest (a propos pentru cine nu știe încă: autostrăzile au ajuns la granița de vest a țării noastre și nu se surpă după ce li s-a tăiat panglica). Am vrea să avem salarii bune, să putem merge cu toții în vacanță și concediu, să avem ceva economii în cont, etc.
Ca să avem toate acestea, ar trebui, printre altele, ca atunci când urcăm în maxi-taxi ca să mergem până în satul vecin ca să-i ducem cuiva o sticlă cu lapte în sacoșa de rafie, să-i cerem șoferului să ne elibereze biletul de călătorie.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *