Bătrâna din pădure

25 Ian, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Sâmbătă seara, 17 ianuarie, postul de televiziune Kanal D a transmis o știre care m-a pus pe gânduri: Tanti Gasie, o bătrână din Maramureș, de pe Valea Vaserului, trăiește izolată în munți de peste 50 de ani. Crește câteva animale pe lângă casă, iar un vițel îl vinde în fiecare an și cu banii de pe el își cumpără cele ce-i lipsesc, și așa merge înainte, liniștită și senină, în căsuța ei, înconjurată de copacii pădurii și departe de zarva lumii. Ce m-a surprins foarte tare a fost nu atât starea ei de sărăcie, cât mai mult chipul senin și ei fața surâzătoare; era chiar veselă.
De câteva zile îmi revine chipul ei și vorbele spuse, și anume că se simte bine acolo sus, izolată de lume, dar în siguranță, căci este mai aproape de Dumnezeu. O văduvă care de peste jumătate de veac se simte în siguranță în căsuța ei izolată din pădure. Ceea ce cred că este de admirat la ea, nu este singurătatea în care trăiește, cât mai mult seninătatea ei în fața unei vieți cu siguranță deloc ușoare. Mi-am zis că trebuie să existe o anumită filozofie a vieții senine și liniștite pe care noi am pierdut-o, noi, proprietari de casă, mașină, care comunicăm zilnic cu multă lume, agățați ca niște lipitori de internet, telefon și televizor.
Bătrâna din pădure aparține altor timpuri în care pământul, acea mică bucățică de pământ care-i aparține, îi era suficient omului ca să poată trăi. Mulți dintre noi, adică oamenii perioadei moderne și post-moderne nu mai avem un loc, un pământ din roadele căruia să trăim, împreună cu cele câteva găini din coteț, un purcel, eventual și o vacă. Avem un apartament pentru care abia dacă reușim să plătim toate dările; avem o piață sau magazine de unde cumpărăm produse cu multe E-uri și conservanți. Sau mulți tineri stau cu părinții, susținuți de ei în mare măsură și caută ani de zile un servici din care să poată trăi modest, dar demn. Sau mergem la un servici care ne ajută să supraviețium, mulți cu teama de a-l pierde și pe acesta. Dacă ne exprimăm nemulțumirea față de salariul de mizerie, suntem amenințați cu faptul că la ușă stau atâția care pot să ne ia locul.
Sau am împuns fuga pe la străini în speranța unei vieți mai bune și am impresia că nu suntem prea fericiți. S-au dus de izbeliște nenumărate familii și au devenit triști, dezorientați și frustrați nenumărați copii. Nu prea se mai găsește de lucru nici prin străinătate, iar cei care încă lucrează, lucrează dublu și sunt plătiți la jumătate față de localnici. Și aș putea continua cu lista constatărilor care îmi confirmă un adevăr cam trist: Nu mai trăim ca bătrâna izolată din munte, dar nici nu suntem mai fericiți decât ea; mulți dintre noi.
Nu vi se pare că lumea actuală este cam prost alcătuită și cu toată civilizația în care trăim, nu suntem senini ca Tanti Gasie și nici nu ne considerăm atât de aproape de Dumnezeu, cum se consideră ea, sau poate nici nu mai credem în El? Sau poate, manipulați și spălați la creier de mass media și de mentalități actuale, suntem atât de nemulțumiți din cauza a ceea ce ne lipsește și ne dorim, încât nici de ceea ce avem nu mai știm să ne bucurăm?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *