Autroportret occidental

28 Mai, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Privindu-ne în oglindă, ce vedem ?
Eu sunt eu și nu reprezint pe nimeni, ci doar pe mine însumi ; nu gândesc cu mintea nimănui, ci doar cu a mea ; nu vorbesc cu limba nimănui, decât cu a mea. Iar CNP-ul meu, nu numai că este unic pe glob, dar eu știu că în definirea propriei identități, în aureola mea încap doar eu și nu vreau să o împart cu nimeni și, la fel, nimeni să nu mi-o umbrească.
Eu sunt liber, m-am născut, voi trăi și voi muri liber. În emanciparea mea, mă eliberez de valori mucegăite, de tot ceea ce este învechit, îmbătrânit, ca și de toți aceia care aparțin trecutului sau nu trăiesc emancipați de orice tabu și de orice condiționare a trecutului. Mi-am pus în plan să refac lumea din temelii doar cu ajutorul inteligenței și voinței mele capabile să revoluționeze totul, inclusiv pe mine însumi. Eu sunt artizanul propriei mele vieți și al lumii. Eu îndrăznesc nu doar să domin acest pământ, ci chiar să cuceresc universul. Eu voi fi stăpânul absolut a tot ceea ce există. Și vreau ca tot ceea ce există și tot ceea ce fac să-mi fie util în primul rând mie, iar apoi și semenilor mei.
Vreau să ajung la plenitudinea capacităților mele, să-mi folosesc inteligența și voința pentru a ajunge la gloria la care visez adesea, glorie pe care vreau ca toți să o cunoască și să o admire. Nu sunt prieten cu timiditatea, nici cu discreția, cu ceea ce nu se vede, nu se aude și nu se impune în fața altora. De aceea, nu știu la ce sunt buni călugării și rugăciunea tăcută și, de fapt, nu cred că au vreo utilitate în societate toți aceia care nu produc ceva ce se poate vedea, cântări, măsura. Pentru o bună organizare și funcționare a societății trebuie să produci bunuri care să-l îndestuleze pe om, iar religia și tot ceea ce este legat de ea o pot păstra ca pe un mobilier vechi, moștenire a familiei, un obiect de decor undeva în casa mea, care nu mă va împiedica deloc în a-mi trăi viața așa cum îmi place mie.
Nu am nevoie de creștinism, de creștinătate și de nici o altă religie ; de fapt, datorită eforturilor mele de emancipare, aproape că am ras religia de pe agenda activităților lumii mele. Nu au decât să și-o mai cânte și să o mai predice preoții prin biserici, dacă mai au cui…
Am lăsat trecutul în urma mea și nu mă mai interesează nici măcar ce au făcut părinții sau bunicii mei. Important este ceea ce fac eu astăzi. Eu îmi determin gândirea și faptele mele și nu am nevoie de niciun preot ca să-mi spună ce să fac și ce să nu fac și în cine să cred. Știu în cine să cred: în mine și-n dumnezeul din mine, care sunt eu. Eu sunt făuritorul unei lumi noi al cărei dumnezeu sunt eu.
…Mă îngrijorează perspectiva autodivinizării omului, căci mă tem că se va repeta ceea ce s-a întâmplat la începutul lumii, când omul a dorit să devină ca Dumnezeu: A fost izgonit din paradis.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *