Autoportret politic (schiță)

14 dec., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Schițez acest portret pentru a îndepărta eventualele nedumeriri ale unuia sau altuia, care, citind cele scrise sau spuse de mine, ar fi tentat să creadă că susțin un anume partid sau o anumită ideologie. Mi-e de ajuns Biserica din care fac parte; nici pe ea nu o pot sluji cum se cuvine, darămite să mai susțin și vreo ideologie sau partid. Iar dacă ar fi să mă întreb cu ce m-am ales până acum din angajamentul meu civic, constat că mai mult cu ponoase decât cu foloase personale. Și aceasta pentru că am darul de a nu fi acolo unde este majoritatea. Poate așa sunt eu, un fel de ghinionist, conform dictonului: Unde-i bine, nu-i de mine; unde-i rău, hop și eu!

Deci:
Cred în Dumnezeu și în Biserică! Dar când mă gândesc la măreția divinității, îmi revăd mai bine propriile limite și păcate. Iar când mă gândesc la sfințenia atâtor membri ai Bisericii, mă întreb dacă nu cumva sunt un epigon al lor.
Referitor la politică, știu că interesul pentru binele comun reprezintă angajarea noastră concretă pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
În contexul în care trăim, constat că atunci când oamenii vorbesc despre politică, marea majoritate sunt confuzi, incoerenți și nestatornici, ca și politica în sine. Întreaga noastră societate este confuză și coruptă, iar creștinii sunt cetățenii aceleiași societăți, deci și ei suferă de aceeași boală generalizată de care suferă politica. Ca atare, nu cred în niciun partid, nu fac parte din niciun partid, nu sprijin niciun partid. Nu cred că există vreun partid care să susțină și să apere valorile creștine de dragul valorilor în sine. Orice partid vrea în primul rând putere, iar pentru a dobândi putere, este capabil de orice alianță și compromis, inclusiv cu bisericile creștine.
Eu încerc să fiu prieten cu toți, inclusiv cu adversarii gândirii și faptelor mele, indiferent de apartenența lor politică sau ideologică. Aș fi prieten și cu un gay, dar nu cunosc personal niciunul. Aceasta nu înseamnă nicidecum că le împărtășesc toate ideile și orientările lor. Dar, pentru mine toți oamenii sunt egali și fii ai aceluiași și unic Dumnezeu, creatorul a toți și a toate. Toți, fără nicio excepție, sunt frații mei.
Nu am votat niciodată vreun partid și nici nu cred în vreun partid. Nu cred că există vreun partid care chiar vrea să urmeze învățătura creștină. M-aș bucura dacă eu aș reuși mai mult să urmez învățătura lui Cristos, ca și Biserica din care fac parte. La fel cum doresc același lucru tuturor bisericilor.
Știu bine că politica nu a avut niciodată o moralitate exemplară și nici partidele care au slujit-o. Știu că politica și partidele, invocând valorile democrației și angajamentul pentru binele comun, urmăresc în primul rând dobândirea puterii, iar puterea politică nu are o moralitate exemplară. Nu cred că există partide care să fie real și sincer interesate de binele meu personal. Singurele persoane care mi-au dorit binele în mod dezinteresat au fost părinții mei, mai ales mama.
Știu însă că există și oameni exemplari, indiferent de partidul din care fac parte; dar am impresia că aceștia sunt mai mult o excepție care confirmă o regulă. Eu caut și sprijin aceste excepții. Dacă ar fi să mă iau după partide, nu aș vota niciodată. Dar, cum am spus deja, cred că există și oameni capabili și dezinteresați (chiar dacă nu total). Pe aceștia doresc să-i cunosc și să-i sprijin cât pot și cu ce pot pentru ca împreună să construim lumea pe care ne-o dorim atât de mult.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *