Atenţie! Rechin în zonă: SOV!

24 ian., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Facebook-ul acesta, în care și eu mă aflu, este așa, ca o mare baltă în care mișună tot felul de vietăți care își arată adevărata sau falsa lor față, mai frumoasă sau mai urâtă, împreună cu rudele, prietenii, colegii de servici etc. În fond, rețeaua aceasta digitală nu este altceva decât o exprimare a ceea ce lumea este în realitatea ei, simplă și complexă în același timp, adevărată și falsă, frumoasă și urâtă, în care plângi sau râzi, te lupți sau depui armele, te naști și mori.
Îmi place să mai înot prin balta aceasta în căutarea perlelor, a gândurilor și imaginilor frumoase, dincolo de care să descopăr fața frumoasă a oamenilor. Din pură întâmplare, zilele trecute m-am întâlnit aici cu un rechin și încă unul dintre cei mari, și despre care știam câte ceva cât se poate de concret din anii când era la liceu în Roman, Sorin Ovidiu Vîntu.
Pe pagina dumnealui, postează filmulețe în care își exprimă convingerile despre situația din țara noastră sau din lume, iar adesea dă sfaturi mai ales tinerei generații cum trebuie să procedeze pentru a se descurca în viață, pentru a deveni oameni de succes. Dă sfaturi, de exemplu, și despre cum trebuie un tânăr să cucerească o tânără; curioasă mentalitatea și logica dumnealui, ca și cum într-o relație în doi, femeia ar reprezenta trofeul victoriei bărbatului asupra ei.
Mi-am găsit răgazul să urmăresc cu atenție mai multe din filmulețele lui și, sincer, m-a speriat acest rechin. De altfel, cred că întâlnirea cu un rechin sperie pe oricine, dar cu unul ca el, spaima te poate paraliza. De pe uscat sau de pe șalupa sau barca lui cu motor, plimbându-se nonșalant prin Delta Dunării (cât din ea este proprietatea lui?), domnul Vîntu, cu aplomb și într-o formă sentențioasă dă sfaturi de viață tinerei generații, ce și cum trebuie să facă pentru a deveni o generație de succes, dar asta nu acum, ci peste vreo cincisprezece, douăzeci de ani; probabil, când dumnealui nu va mai fi capabil să-și conducă propriile afaceri (legale sau ilegale?).
Ce m-a surprins neplăcut a fost și să constat că pagina și filmulețele pe care le postează sunt vizualizate de sute de mii de persoane. Pagina președintelui țării este apreciată doar de 22.628 persoane, iar cea a persoanei mai sus menționate de 110.640 persoane. Cred că pagina lui de pe Facebook întrece ca număr de vizualizări paginile universităților sau cea a Patriarhiei Române.
Când am afirmat că țara aceasta este bolnavă moral, etic, cineva mi-a reproșat că jignesc acest popor. Departe de mine gândul să-mi jignesc neamul; dimpotrivă, cât mă duce capul încerc să fac bine semenilor mei. Dar, în cazul de față, ce să înțeleg din aceste date statistice? Că sute de mii de români au în mintea lor și din ideile lui Sorin Ovidiu Vîntu, ceea ce înseamnă ce anume? Că sunt interesați de ce spune dumnealui. Dintre toate filmulețele pe care le postează, nu am găsit măcar unul în care să-și prezinte documentat modalitatea cum a avansat economic de când a plecat de la liceul Roman Vodă și până în prezent. Dacă tot oferă căi și soluții de a fi oameni de succes, de ce nu începe cu prezentarea documentată a propriei cariere, a propriilor averi, a propriilor relații de afaceri?
În perioada comunistă, doar amenințat de reprezentanți ai securității, ca paroh la Târgoviște mă uitam din când în când la telejurnal sau emisiuni în care apărea tovarășul Ceaușescu, sau se vorbea despre ”genialul conducător”. După 1990, nu m-au atras niciodată discuțiile interminabile dintre politicieni, certurile și calomniile lor. Nu m-au atras niciodată prezentările în public ale domnului Becali. Mă întreb cu neliniște, de ce oare sute de mii de români urmăresc ceea ce spune Sorin Ovidiu Vîntu? De ce îmbulzeala aceasta pe pagina lui? Nu știu de ce-mi vine să asemăn acest fenomen cu o mare mulțime de muște care se adună să se hrănească dintr-un stârv moral. Dacă este adevărată această asemănare, atunci oare nu se confirmă afirmația mea că România este bolnavă etic, moral? Suntem ceea ce gândim, iar dacă în mintea noastră sunt din gândurile lui Sorin Ovidiu Vîntu, implicit devenim niște mici SOV. ”Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii” (Matei 24, 28). Oare chiar aceasta și-o doresc cei care-i vizualizează pagina?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *