Așteptând Crăciunul

Emil Dumea"> Emil Dumea 05 Dec, 2017 Raze de lumină No Comment

AȘTEPTÂND CRĂCIUNUL
Cât de treji și atenți suntem față de ceea ce se petrece în jurul nostru? Cât de bine înțelegem lumea în care trăim? Privind la satul meu natal, ca și la țara mea, văd o întreagă lume plecată în alte țări și pe alte continente. Văd milioane de români departe de locurile natale, departe de cei dragi ai lor, departe de cei care le-au dat naștere și i-au crescut. Văd mulți români pribegi, cu mai mulți bani în buzunare, dar cu inimile goale, trăind într-o lume în care se simt străini și singuri. Iar aici, în țara în care se întâmplă multe lucruri dar nu se schimbă mai nimic, văd nenumărați bătrâni care își numără zilnic bănuții să vadă dacă le ajung pentru medicamente și să plătească încălzirea. Iar numărul lor crește de la an la an, ca și numărul celor care coboară în morminte. Văd o Românie care îmbătrânește și o generație tânără care nu știe încotro să privească pentru a vedea mai multă lumină, mai multă siguranță.
Mă întreb: Cine este Dumnezeu pentru această lume? Cine este Dumnezeu pentru românii plecați în afară pentru o viață mai bună? Și cine este Dumnezeu pentru românii de aici? Ce va fi Crăciunul pentru noi toți? Sărbătorile care se apropie, vor schimba ceva în bine în țara aceasta, pentru românii de aici, ca și pentru cei de departe? Sau vor veni și vor trece și aceste sărbători, ca și cele de anul trecut, iar lumea va rămâne la fel, așa cum a fost și anul trecut, și acum doi ani, și acum mulți ani înainte?
Dacă guvernanții nu au reușit să schimbe prea mult în bine fața acestei țări, Dumnezeu va reuși să schimbe ceva la români? Sau Crăciunul va reprezenta un simplu decor care apoi va dispare din peisaj, lăsând loc la aceeași viață, la aceleași mizerii care parcă au devenit a doua noastră natură? Anul acesta, cu ce ne vom mai lăsa vrăjiți? Cu ce ne vom mai păcăli singuri în acest an? Ce cuvinte mari și frumoase ne vom mai spune unii altora, pentru ca apoi fiecare să se întoarcă la vechile năravuri? De fapt, înțelegem noi cu adevărat ce este Crăciunul?

Cu siguranță, toți românii din afară ar dori să petreacă sărbătorile alături de cei dragi ai lor. Toți vor să sărbătorească în familie; o familie în care să fie multă bucurie, pace și în care nimeni să nu se simtă singur. Aceasta este adevărata sărbătoare: Să te bucuri împreună cu toți cei dragi ai tăi. Și dacă așa stau lucrurile, nu știu dacă ne dăm seama de faptul că pentru a trăi cu adevărat bucuria sărbătorilor, de ceea ce avem cel mai mult nevoie este prezența lui Dumnezeu în inimile și în casele noastre.
Cândva, Isus Cristos s-a născut într-o grotă, pe paie, într-o lume ostilă lui și care după 33 de ani a cerut să fie răstignit. România de astăzi, ce atitudine ia față de Dumnezeu? Câți dintre noi se consideră păcătoși și cu inimi căite și dornice de îndreptare merg să se spovedească de sărbători, hotărâți fiind să ducă o viață mai bună, mai plăcută lui Dumnezeu? Sau de sărbători se ghiftuie bine, beau zdravăn și cam atât, nimic mai mult?
Nu știu apoi câți dintre noi, deși suntem creștini, ne dăm seama că pământul acesta și toate cele ce sunt pe el, nu sunt proprietatea noastră și nu putem să facem ce vrem și cum ne taie capul nici cu pământul, nici cu apa care curge pe el, nici cu aerul pe care-l respirăm. Nu știu dacă ne dăm seama că toate sunt darul lui Dumnezeu, iar noi nu suntem proprietarii, ci doar administratorii bunurilor lui Dumnezeu. Nu știu dacă ne dăm seama că de sărbători nu trebuie să facem curat doar în casele și curțile noastre, ci ar trebui să facem curat în toată țara noastră. Să dispară toate mizeriile și toate peturile, căci toată această țară este grădina Maicii Domnului, iar ei nu-i plac deloc mizeriile cu care noi am urâțit-o. Mai mult, noi înșine nu ne suntem proprietari, căci însăși trupul și viața noastră sunt daruri ale Domnului. Poate ne-am format o mentalitate de proprietari și stăpâni ai lucrurilor sau, mai rău, proprietari și stăpâni ai persoanelor. Nu! Noi înșine și tot ceea ce există suntem creația lui Dumnezeu. El este singurul stăpân a toți și a toate. Iar acest stăpân nu a plecat departe, într-o călătorie lungă, într-un lung concediu sau vacanță, lăsându-ne pe noi aici să facem toate de capul nostru. Domnul ne-a lăsat în această lume pentru ca să-i pregătim un loc mai cald în casele tuturor acelor români care suferă de frig, din cauza bolilor, a bătrâneții și singurătății. Domnul ne-a lăsat în această lume pentru a construi aici locuri de muncă pentru tinerele generații, ca să nu mai privească în gol, nesigure de ziua de mâine, nesigure de întreaga lor viață. Domnul ne-a lăsat aici pentru ca această țară mare și frumoasă să devină primitoare pentru toți cei plecați departe și care acum pribegesc pe alte meleaguri. Domnul ne-a acordat acest pământ al țării noastre pentru ca aici noi toți să ne simțim acasă, iar El, Domnul, să ocupe locul de onoare la mesele noastre, nu doar de sărbători, ci în fiecare zi. Și apropo de mese, mai știm noi ca atunci când ne așezăm la masă să ne facem semnul Crucii și să-i mulțumim Celui de Sus pentru pâinea de pe masă, pâine pe care să o împărțim și cu cei cărora le lipsește?

Articole recomandate

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *